ocrotitorul visului

în odaia unde somnul te-a furat
întinsă sub cearșaful tremurînd
eu stau și te admir privind ciudat
la chipul tău spre stele luminînd.

cu ochii îndulciți de al tău farmec
vreau fin să te ating, dar frică îmi e
să te trezesc din visul tău titanic
în  care surîsul pe față îți zîmbe.

dar noaptea grabnică în zi se face
în al crăiesei castel plin de mister
și chiamă soarele gelos în coace
să ardă visul, să vadă cum eu pier.

cărarea din vis

în amintiri din visul ce-a pierit

ne caut  în dimineți nedumerit

cu ochii mari de întrebări siliți

între ruini făcute praf încremeniți.

tîrîim picioarele obosite de noi

pe cărările roase de amîndoi

în căutarea ochilor dezamăgiți

de inima în care au fost răniți.

vreau să șterg povestea tatuată

pe osul roșu în chinuri colorată

să ies din visul ce-n trecut mă ține

pe drumul ce mergeam cu tine.

WebRep

currentVote

noRating

noWeight

ecou pierdut

în amintiri ce capul pleacă
văd umbra ce mă lasă mut
și-un gînd stîlcit silnic mă freacă
din lumea ce m-a petrecut.

în ochii albi orbita goală
sfîrîie crud fără de zgomot
imagini putrede ce spală
povestea trecută-n ropot.

în glasul nopții viu ecoul urlă
cu voce plină de neadevăr
pierdut în zare suflă-n surlă
cîntecul său plin de mister.

vagonul 2

în trenul visurilor sparte
azi am bilet s-ajung departe,
urc în vagonul 2 la număr
pe-un scaun tare, fără umăr.

zdruncinat în ochi de fum
privesc prin geam la lungul drum
cum se strecoară în urma noastră
ca și umbra prin fereastră.

e drumul lung și stații multe
cu denumiri necunoscute
și nu înțeleg unde să ies
să nu blestem ce am ales.

în trenul sufletelor moarte
stau singur și mă rog în șoapte
să ies din somnul ce mă curmă
lăsînd istoria în urmă.
 

adio

peste sărutul fierbinte
m-ai scuipat,
fără să-ți aduci aminte
cum prima dată m-ai pupat

cu privirea înghețată
adio ai cîntat
peste dragostea pătată
și plînsul nostru înecat.

jalnic să privesc acum
filmul nostru degradat
ce-a crescut în noi precum
un vis de tînăr spînzurat.


http://www.youtube.com/watch?feature=endscreen&v=FG28bSmCruI&NR=1

avort

în sera unde flori crescură

azi se usucă gras pămîntul

de dorul aromelor ce fură

mai ține minte numai vîntul.

sub brazda grea de arătură

semințele-și așteaptă rîndul

să cadă roua în seaca gură

sau ploaia să își verse gîndul.

în sauna ce scoarța crapă

înnădușind cruda sămînță

nici loc nu are să încapă,

plodul pierdut în neștiință.

ozor pe frunte

în ochii verzi de primăvară
sub geana florii de cireș
parfumul ud de lăcrămioară
plînge uscat în chip de leș
miros zvîntat în gol difuz
trecut ca pasărea în zbor
peste creștetu-mi confuz
în riduri lungi ce fac ozor
brodat din măduva copilă
pe fruntea ce mă dă de gol
rulează filmul vieții fără milă
în ochi ce mă privesc din hol.